Am cumpărat un ulei de peşte fără aromă de lămâie. Pentru mine e OK, dar nici nu ne-am pus vreo speranţă că ar înghiţi Codruţa, deşi tare am vrea.
La masa de seară, când am luat lingura de ulei de peşte, Codruţa mă întreabă:
– Iei ulei de la peştele marinar?
– Da.
– De ce?
– Ca să devin mai deştept.
Am observat că mâncam toţi măsline, care anulează aproape complet gustul uleiului de peşte, aşa că am zis să încerc:
– Vrei şi tu?
– Nu vreau…
Mami a atins coarda sensibilă – CDul cu jocuri Girafa Rafa, după care Codruţa e înnebunită:
– Dacă devii mai deşteaptă, te vei descurca cu toate jocurile de la Girafa Rafa…
– Vreau ulei!
Puţin ulei, puţină măslină, puţin ulei, puţină măslină… N-a fost rău. Mami îi spune Codruţei:
– Deja ţi s-au aprins luminiţe în păr!
La care Codruţa, cu un aer uşor nedumerit:
– Asta a fost o metaforă sau o glumă?!
Evident, uleiul de peşte are efect rapid! 
