Îi arătam Codruţei fotografii cu elefănţei şi am ajuns la unul simpatic, de jucărie. Codruţa zice cu guriţa ei dulce:
– Ce drăguţ eee! Îl iubesc de nu mai pot! Unde e, tati?
– Pe o măsuţă.
– E la mine acasă.
– Nu cred…
– Dar e posibil…
La doi ani şi 3 luni 
Mami îi spunea Codruţei o poveste cu o portocală care discuta cu o zână. Oarecum nedumerită, Codruţa întrebă:
– Dar portocala avea gură?!
– […]
Stăteam cu Codruţa la poveşti înainte de culcare şi a venit vorba de un hipopotam. Ea mă întrerupe:
– Stai să-ţi spun! Ştii […]
Dimineaţă: Codruţa se foieşte la masă până îşi varsă, din neatenţie, cana cu ceai. Ia şerveţele să-şi repare boacăna şi zice:
– Pot […]
După ce s-a săturat să experimenteze cu culorile propriu-zise, Codruţa a fost dispusă să înveţe cum trebuie să picteze corect. Pentru o […]
