Trece vremea! Şi uite că i-a mai adăugat Codruţei un anişor (la cei mici, anii sunt corespunzător de mici). La 3 ani, Codruţa are o energie de nestăpânit (încă), are o fire veselă şi îi place să facă glume, este o vorbăreaţă, are imaginaţie, a învăţat rapid să folosească mouse-ul (inclusiv drag’n’drop) pentru a desena şi a colora, îmi înţelege sugestiile verbale când construieşte 3D din cuburi şi are sclipiri care ne lasă uluiţi. Pe de altă parte, are şi crize de răsfăţ, iar când mănâncă probabil că scaunul o frige, pentru că n-are stare pe el – exceptând când mănâncă un copănel. Mai avem de lucrat! 
Am aniversat-o chiar astăzi, împreună cu bunicii şi naşii. Desigur, Codruţa a primit multe daruri: un aparat foto, două zâne cu vestimentaţii şi accesorii magnetice, o păpuşă Barbie, hăinuţe şi altele.
Codruţa e fascinată de aparatele foto, aşa că am zis să aibă unul al ei. Când l-a văzut, s-a arătat entuziasmată, dar deşi are bliţ, efect sonor şi prin vizor se văd imagini cu Barbie, este doar o jucărie, fără afişaj – aşa că s-a arătat nedumerită:
– Dar unde apar pozele?!
După ce l-a căutat pe toate părţile, a concluzionat:
– Cred că nu e bun…
Îmi vine o idee să o vrăjesc:
– Este un aparat special, face fotografii magice, care rămân în amintire.
– Magice?! Ce magice?! Nu vreau magice! Vreau adevărate!
Apare şi Andrei, fiul naşilor:
– Codruţa, ai un aparat de fotografiat? Frumos!
La care ea, firoscoasă:
– Ei, nu, e doar un aparat de jucărie…
Dar după ce s-a împăcat cu ideea, a „fotografiat” fiecare colţişor din casă. 
