Jurnalista Natalia Timush m-a anunţat că astăzi, cu ocazia Zilei Internaţionale a Persoanelor cu Handicap, a publicat articolul „LUCIAN VELEA – CONSTĂNȚEANUL CARE DEMOSTREAZĂ CĂ HANDICAPUL NU TE ÎMPIEDICĂ SĂ-ȚI URMEZI VISUL„.
Drăguţ din partea lor, în principiu. Doar că detaliile prezentate sunt de acum 10-20 de ani, probabil găsite pe internet prin alte articole, vechi. Deh, jurnalism de criză. 
Codruţa e înnebunită după ponei. Zice:
– Mami, când mă fac mai mare, îmi cumperi un ponei adevărat?
– Când o să fii mare, îţi cumperi singură, dacă vrei.
Mă bag şi eu în vorbă:
– Îţi dai seama câţi bănuţi o să strângi la puşculiţă până te faci mare?! O să ai destui pentru un ponei!
Răspunsul Codruţei a fost tematic:
– Tati, visezi cai verzi pe pereţi…
Un poet genial, această poezie nefiind o excepţie. Cuvintele curg, fără poticneli, până simţi că s-au scurs prin tine.
Codruţa era în pătuţ, gata de culcare. Deodată, strigă:
– Mami, îmi dai câteva animăluţe?
– Dă-te jos şi ia-ţi singură…
– Nu pot.
– De ce?
– Sunt ocupată.
– Ce treabă ai?!
– Trebuie să dorm.
Asta e pentru cunoscători: Codruţa a meşterit cu mami coada lui Rainbow Dash din hârtie creponată. Şi apoi să te ţii zbor pe trambulină!
