Codruța, la masă, ținându-și râsul:
– Tonul ăsta e atât de bun, că l-aș mânca cu fulgi, cu tot!

Cu fulgi de porumb, recomand.

Zice Codruţa:
– Problema cu băieţii este că nu sunt domni. Un domn nu se apucă să tragă o doamnă jos din copac!

Codruţa la masa de prânz:
– Mami, tu eşti Zeiţa Salatei!
– Mulţumesc! Aşa de bună este?!
– Nu de asta, ci pentru că ne dai zilnic salată…

Se simte un număr de roast în pregătire.

Zice Codruţa, cu nasul în porţia ei de broccoli cu batoane de peşte:
– Mami, sfatul meu este să nu te duci vreodată la „Chefi la cuţite”…
– De ce?!
– Pentru că n-aş putea trăi atâta timp fără mâncarea ta delicioasă!

Întoarsă ca la Ploieşti.

Codruţa zice poznaş:
– Ştiţi ce sunt motivele populare?
– Ce sunt?
– Sunt motivele pe care le spui de obicei când nu vrei ceva. De exemplu, „Nu pot să mă duc la şcoală, pentru că mă doare burta.”

Am leşinat de râs.