Codruţa era în pătuţ, gata de culcare. Deodată, strigă:
– Mami, îmi dai câteva animăluţe?
– Dă-te jos şi ia-ţi singură…
– Nu pot.
– De ce?
– Sunt ocupată.
– Ce treabă ai?!
– Trebuie să dorm.
Umor
Codruţa a făcut o boacănă şi zice:
– Mami, eşti fericită?
– Nu vezi ce boacănă ai făcut?! De ce aş fi?!
– Pentru că e o bocănică specială!
Codruţa trebuia să-şi facă ordine în cameră. Ca să o stimulez, i-am spus:
– Grăbeşte-te! Dacă pierzi timpul, nu voi mai avea când să vin, să-ţi spun poveşti.
S-a dus şi s-a apucat de treabă. A făcut aproape tot, dar apoi s-a luat cu joaca. Se făcuse târziu, aşa că mami a terminat rapid. Dându-şi seama că nu şi-a îndeplinit misiunea şi că s-ar putea să nu-mi placă, Codruţa a venit la mine miorlăind:
– Tati, mami a venit la mine, mi-a luat timpul şi nu ştiu ce-a făcut cu el, că mi l-a pierdut! Eu ce mă fac acum?!
Codruţa făcuse o boacănă şi mami era cam îmbufnată în bucătărie. Ca să o împace, Codruţa venea în sufragerie, lua o gură de apă („magică”) din cănuţa ei, apoi se posta în uşa de la bucătărie şi declama:
– Abracadabra, să fii fericită!
După ce a făcut asta de câteva ori, i s-a terminat apa din cănuţă. S-a dus iar la bucătărie:
– Mami, am rămas fără magie. Trebuie să te faci fericită singură.
Profund.
Unde e volanul?
Unde e motanul?
Ce sunt eu de vină
Că-i ca o bormaşină?
Prelucrare suprarealistă de Codruţa Velea a unui cântec pentru copii