Umor

Codruţa era în faza „Cât costă?” – zicea că un pachet de cărţi de joc sunt bani şi încerca să facă un târg bun cu mami.
– Cât costă o banană?
…
– Cât costă papucii?
…
Şi tot aşa până i-a venit ideea genială:
– Cât costă să nu intru la voi în cameră când e uşa închisă?

În afaceri trebuie să observi oportunităţile.

Mami făcea ordine în bibliotecă şi, la un moment dat, Codruţa spune:
– Pot să mă uit la cartea de la aerul condiţionat?
– Habar n-am unde e! Da’ ce-ţi veni?!
– Uite-o acolo!

Aparatul nostru de aer condiţionat este sub formă de tablou, cu o reproducere după Klimt. Codruţa zărise de fapt un album de pictură, cu aceeaşi pictură pe copertă. Când a început să-l răsfoiască, a exclamat:
– Uau, ce de aere condiţionate!

Parcă o văd la un vernisaj, discutând cu pictorul: Ce de aere aveţi!

Codruţa plină de entuziasm:
– Pe mami o iubesc cel mai mult!
– De ce?
– Pentru că pe ea o iubeşte toată lumea!
– De exemplu, cine o mai iubeşte?
– Banca Transilvania!

Silvia: Aş avea nevoie de un guru.
Luci: Eu sunt guru.
Silvia: Ei, tu…
Luci: Codruţa, eu sunt guru?
Codruţa: Daaa!
Silvia: Codruţa, dar ce înseamnă guru?
Codruţa: Guru este cineva care pupă guriţe.

Deci sunt guru.