Codruţa începe să se vaiete:
– Vai de mine! Sunt plină de păcate!
– Ce păcate ai tu?!
– Păcat că trebuie să mă duc la şcoală, păcat că am teme de făcut, păcat că nu mă pot juca mai mult pe calculator…
Doamne, iartă-ne!
Codruţa începe să se vaiete:
– Vai de mine! Sunt plină de păcate!
– Ce păcate ai tu?!
– Păcat că trebuie să mă duc la şcoală, păcat că am teme de făcut, păcat că nu mă pot juca mai mult pe calculator…
Doamne, iartă-ne!
Codruţa a fost răcită, cu o tuse cam urâtă. Vine la noi, seara târziu, mustăcind:
– Mami, când mai sunt răcită, să-mi dai ciocolată la orice oră. Oamenii ăia spun în carte că ciocolata reduce tusea. Şi sunt oameni de ştiinţă, ştiu ce vorbesc!
Cică să le cumperi cărţi…
Codruţa a scornit o glumă:
– Ştiai că, dacă te uiţi mult la soare, se stinge?
– De ce?
– Pentru că orbeşti.
A cam prins ideea.
Codruţa:
– Nimic nu e permanent. Nici măcar markerul permanent.
Corect.
Mă întreabă Codruţa din senin:
– Este greu să fii tată?
Cam nedumerit de întrebare, zic:
– Mdaaa…
La care ea:
– De ce?! E doar un hobby!
Şi s-a pus pe râs.
Roast în toată regula.