Pe Codruţa o apucă o curiozitate metafizică:
– Mami, tu ai un Dumnezeu?
– Da, sigur.
– Şi te apără?
– Da…
– Ca să nu te pătezi cu ciorbică!
„Petele” nu trebuie ignorate…
Pe Codruţa o apucă o curiozitate metafizică:
– Mami, tu ai un Dumnezeu?
– Da, sigur.
– Şi te apără?
– Da…
– Ca să nu te pătezi cu ciorbică!
„Petele” nu trebuie ignorate…
Deşi e târziu, Codruţa nu vrea să se culce şi se joacă în pătuţ. Supărată, mami îi ţine o prelegere care se încheie cu:
– Dacă nu te culci imediat, mâine dimineaţă o să te trezeşti cu ochii roşii şi cu capul mare!
La care Codruţa îi răspunde cu o mirare specifică:
– Adică o să arăt ca o mămică?!
Este expertă la replici d-astea…
Codruţa îi cerea mamei ceva pe un ton cam imperativ. Văzând că nu obţine ce vrea, s-a trântit bosumflată pe canapea. Îi zic:
– Codruţa, nu ai cerut frumos, de ce aceea nu ai primit ce doreai. Care sunt cuvintele magice?
– „Te rog”…
– Vezi că ştii! Acum roag-o pe mami frumos!
– Dar, tati, e atât de greu…
Cuvintele astea grele mai sunt uneori…
Codruţa se juca prin preajma mea. Deodată exclamă:
– Tati, se confiscă!!
– Ce?!
– Bănuţul ăsta…
– De ce se confiscă?
– Pentru că l-am băgat în gură. Mă duc să il dau lu’ mami…
(Confiscarea este pedeapsa când o prindem că bagă în gură o jucărie etc.)
Un adevărat exemplu de comportament!
Eram toţi la masa de seară şi zic:
– Mami, te iubim!
– De ce mă iubiţi, măi, de ce mă iubiţi?
– Codruţa, de ce o iubim pe mami?
– Ca să se bucure!
Mami era încântată. Imediat, Codruţa adaugă:
– Şi ca să ne mulţumească!