Jurnal
Codruţa trebuia să-şi facă ordine în cameră. Ca să o stimulez, i-am spus:
– Grăbeşte-te! Dacă pierzi timpul, nu voi mai avea când să vin, să-ţi spun poveşti.
S-a dus şi s-a apucat de treabă. A făcut aproape tot, dar apoi s-a luat cu joaca. Se făcuse târziu, aşa că mami a terminat rapid. Dându-şi seama că nu şi-a îndeplinit misiunea şi că s-ar putea să nu-mi placă, Codruţa a venit la mine miorlăind:
– Tati, mami a venit la mine, mi-a luat timpul şi nu ştiu ce-a făcut cu el, că mi l-a pierdut! Eu ce mă fac acum?!
Codruţa făcuse o boacănă şi mami era cam îmbufnată în bucătărie. Ca să o împace, Codruţa venea în sufragerie, lua o gură de apă („magică”) din cănuţa ei, apoi se posta în uşa de la bucătărie şi declama:
– Abracadabra, să fii fericită!
După ce a făcut asta de câteva ori, i s-a terminat apa din cănuţă. S-a dus iar la bucătărie:
– Mami, am rămas fără magie. Trebuie să te faci fericită singură.
Profund.
În ultimele zile, o problemă de sănătate m-a împiedecat să stau la poveşti cu Codruţa înainte de culcare. În seara asta, vine la mine şi mă întreabă:
– Tati, te simţi mai bine?
– Puţin mai bine.
– Vii la poveşti?
– Nu promit, dar încerc.
Codruţa s-a dus să se pregătească de culcare şi, când a fost gata, în pătuţ, zice:
– Mami, vine tati la poveşti?
– Mă duc să-l întreb.
Nu a ajuns bine Silvia la mine, că o auzim pe Codruţa repetând:
– Abracadabra, să vină tata! Abracadabra, să vină tata!…
Bineînţeles că magia a funcţionat!