Codruţa făcea baie. Zise amuzată:
– Duşul nu e decât un şarpe cu barbă de apă!
Lucian Velea
329 posts
Iată că a venit vremea să încheiem prima etapă de învăţământ. Cu serbare, desigur:
Codruţa şi-a spus poeziile cu o intonaţie simpatică, aşa cum le-am repetat împreună. Dar cu robă a fost şi mai simpatică…
Continuă lectura
Mă întreabă Codruţa:
– Tati, de ce avem buric? Nu foloseşte la nimic.
Mă apuc şi îi explic cum e cu cordonul ombilical, cum s-a hrănit în burta mamei etc.
După ce m-a ascultat, zice abia ţinându-şi râsul:
– Cred că, totuşi, buricul foloseşte la ceva: dacă n-am avea buric, n-am avea nici dans din buric!
Glumeaţa.
Schema pentru a obţine mai mult timp, pe scurt:
1. Chiar trebuie să fac treaba asta?
2. Pot automatiza treaba asta? (Mi-am amintit că d-asta îmi place să fiu programator; dar nu e musai să fii programator pentru asta.)
3. Pot învăţa pe cineva să facă treaba asta în locul meu? (Copilul ar trebui să fie primul gând, zic eu. Pentru treburi pe măsura lui, desigur.)
4. Pot amâna treaba asta fără dezavantaje semnificative? (Dacă o poţi amâna mult, ajungi la punctul 1.)
5. Pot rezolva treaba asta în 5 minute? (Asta e o idee de la altcineva, dar cred că se inserează bine aici.)
6. Pentru tot ce a rămas, se aplică metoda clasică de stabilire a priorităţilor în funcţie de urgenţă şi importanţă.
Mami tot îi repeta Codruţei să strângă jucăriile.
La un moment dat, Codruţa zice poznaş:
– Nu mai repeta atât, că îmi strici urechea muzicală!