Am făcut împreună cu Codruţa o steluţă, pentru gură a avut o idee mai bună ca a mea 
Lucian Velea
329 posts
La mai mare!
A venit Moşu’! Mai ales la Codruţa, desigur. Şi a avut ditamai sacul: o cutie cu multe piese Lego (succes instant), un căluţ de pluş (de care s-a lipit imediat), trusa doctoriţei Pluşica, o păpuşă Barbie cântăreaţă, cărţi, multe haine, dulciuri etc. Ajutoarele Moşului s-a întrecut cu dărnicia, mulţumim! Sărbători fericite tuturor!
Codruţa avea cremă de ciocolată pe degete după ce „disecase” o bomboană, căreia îi savura gustul învârtindu-se pe lângă peretele (încă) alb. Zic să fiu subtil:
– Codruţa, ce crezi că se întâmplă dacă atingi acum peretele cu mâinile?
Răspunde cu o moculiţă „îngrozită” (teatral):
– Risipesc ciocolata!
Depinde de unde priveşti…
Îmi iese în cale o superbă poezie scrisă de Magda Isanos şi încep să îi recit Silviei:
Aş vrea să fiu copac şi-aş vrea să cresc
lângă fereastra ta, te-aş auzi
şi-n voie te-aş privi intreaga zi.
În acel moment se aud afară, în dreptul ferestrei, drujbele celor de la primărie, care ştiţi ce-i făceau teiului. 