Lucian Velea

Dimineaţă: Codruţa se foieşte la masă până îşi varsă, din neatenţie, cana cu ceai. Ia şerveţele să-şi repare boacăna şi zice:
– Pot să-mi aleg singură pedeapsa?
– Să auzim.
– Dacă mai vărs cana, 5 zile fără jocurile cu Girafa Rafa.
– OK.

Seara: Codruţa se foieşte la masă până îşi varsă, din neatenţie, cana cu lapte. Şi tocmai urma să se joace cu Girafa Rafa. Dându-şi seama, preia iniţiativa:
– Ştii, pedeapsa de 5 zile fără jocurile cu Girafa Rafa e dacă vărs ceaiul.
– De ce? Laptele nu-i tot lichid în cană? Nu-i tot aia?
– Nu. Să-ţi explic care e diferenţa.
– Care e?
– Ceaiul e maro, laptele e alb. Uite, că se vede…

Da, balta de jos era albă.

Studiam ceva important cu Silvia, iar Codruţa tot insista că vrea să vadă şi ea.
– Mami, dar vreau să văd, sunt curioasă!
– Mai pune-ţi curiozitatea-n cui până terminăm!

După câteva miorlăieli şi orăcăieli, Codruţa zice:
– Dar curiozitatea mea are multe prietene, nu încap toate-n cui!

Suficient de tare pentru a obţine un loc în Consiliu.

Apare bunicu’ Gore pe la noi şi Codruţa îi zice cu entuziasm:
– Bunicule, mâine am o zi liberă, aşa că vei putea să mă dai în leagăn cât vrei!

Câtă generozitate!