Deşi e târziu, Codruţa nu vrea să se culce şi se joacă în pătuţ. Supărată, mami îi ţine o prelegere care se încheie cu:
– Dacă nu te culci imediat, mâine dimineaţă o să te trezeşti cu ochii roşii şi cu capul mare!
La care Codruţa îi răspunde cu o mirare specifică:
– Adică o să arăt ca o mămică?!
Este expertă la replici d-astea…
După ce s-a săturat să experimenteze cu culorile propriu-zise, Codruţa a fost dispusă să înveţe cum trebuie să picteze corect. Pentru o primă încercare, e destul de bine. 
După ce acuarelele primite de Crăciun au trecut prin experienţe atât de traumatizante, încât nu au mai putut fi folosite, i-am cumpărat Codruţei un set de poster paint (un fel de tempera uşor de aplicat, scăpând astfel de apă). Am găsit şi un grozav şorţ de protecţie pentru cei mici. Desene de colorat se găsesc pe internet pentru toate preferinţele. Prin urmare, fata are treabă.
Dar să nu uităm ce înseamnă să ai voinţă! 
Codruţa îi cerea mamei ceva pe un ton cam imperativ. Văzând că nu obţine ce vrea, s-a trântit bosumflată pe canapea. Îi zic:
– Codruţa, nu ai cerut frumos, de ce aceea nu ai primit ce doreai. Care sunt cuvintele magice?
– „Te rog”…
– Vezi că ştii! Acum roag-o pe mami frumos!
– Dar, tati, e atât de greu…
Cuvintele astea grele mai sunt uneori…