Codruţa avea o mare dispoziţie să mă complimenteze şi, după ce mi-a spus că sunt un tătic drăguţ, zâmbitor şi multe altele, i-a venit o idee:
– Tati, ştii cum îţi zic eu noaptea când trec pe la tine ca să văd dacă dormi bine?
– Cum?
– „Măi, calculator mic…”
Ştie ea ce ştie…
Stăteam la poveşti cu Codruţa înainte de culcare şi a venit vorba despre căzături. I-am povestit despre o căzătură a mea din copilărie şi, ca de obicei, s-a băgat şi ea în poveste. Zice:
– Când tu ai început să plângi afară, eu eram aici, în pătuţ, şi te-am auzit. Am deschis gardul de la pătuţ, m-am dat jos şi m-am îmbrăcat singură. M-am urcat pe un căluţ zburător, care arăta ca o caracatiţă cu trompă roz, şi m-a dus până la Soare. De acolo m-am uitat în jos şi am coborât direct la tine în braţe. Am pus mânuţa mea vindecătoare şi nu te-a mai durut!
Silvia îmi zice:
– Aminteşte-mi să mă duc luni la Administraţia Financiară.
Codruţa întreabă nedumerită:
– Ce înseamnă distracţia financiară?
Da, distracţie pentru mămici obosite, mai ceva ca la montagne russe!
Îmi spune Codruţa:
– Tati, vrei să-ţi zic o glumă grea?
– Ia să auzim!
– Un papucel se plimba pe un pod. La capătul podului, a găsit o tabletă. Şi s-a jucat cu ea!
Da, nu-i o glumă uşurică.