Sunt pentru o educaţie care să nu îl ferească pe copil de greutăţi. De aceea, am zis că e în regulă o grădiniţă de stat. Deşi clasele de la parterul grădiniţiei păreau rezonabile, Codruţa a fost repartizată la etaj, unde într-o încăpere de vreo 10 metri pătraţi, cu o fereastră mică, sunt înghesuiţi 20 de copii. La început am crezut că acolo stau doar pentru activităţi liniştite, cum ar fi desenul. Apoi am aflat că acolo stau toată ziua, inclusiv pentru mâncat, dormit, dansat etc. Nici măcar nu sunt scoşi în curte. Inuman.
Rezultatul: la sfârşitul primei săptămâni, Codruţa a venit acasă cu nasul înfundat. A durat două săptămâni până i-a trecut. Şi e nimica toată pe lângă efectele negative pe care le poate avea acel loc asupra sănătăţii.
Prin urmare, am hotărât să schimbăm grădiniţa. Mai există o grădiniţă de stat puţin mai departe, dar nu mai riscăm. Am ales Grădiniţa Adia – o grădiniţă particulară, foarte aproape de noi, care are, pe lângă clasă, o sală mare de joacă, curte amenajată pentru copii, dormitor. Altfel spus, condiţii decente.
Astăzi a fost prima zi la noua grădiniţă. Până la prânz toate bune, dar la masă Codruţa o vrea pe mami. Rămâne de văzut cât va dura până trece de asta. Măcar acum educatoarea are răbdare.
