Mă jucam cu Codruţa: eu spuneam un animal, ea îl imita (cam ca la „Maimu vede, Maimu face”). După vreo 20 de animale imitate, nu ştiam ce să mai spun…
– Tati, spune un animal!!
– Stai să mă gândesc…
– Şi eu mă gândesc… – zise ea, bătându-se cu degeţelul pe tâmplă.
– Ai vreo idee?
– Da!! Am o idee!!
– Ce idee ai?
– Nu ştiu… Tati, ce idee am?
