Zilele trecute, Codruţa mi-a spus dintr-o dată cu o caldă bucurie:
– Tati, tu eşti prietenul meu! Şi a’ lu’ mami!
Vrând să verific valabilitatea informaţiei, azi am întrebat-o:
– Codruţa, eu sunt prietenul tău?
– Nu.
– Dar ce sunt?!
– Un tătic adevărat.
Rămâne să vedem dacă pot fi ambele simultan. 