Codruţa începe, din senin, cum face de obicei, să spună o poezioară, dar apoi o întoarce de ne-a lăsat mască, fiindcă n-am discutat cu ea despre aşa ceva 
Sunt fetiţă cu fundiţă
Şi mă duc la grădiniţă,
Iar bunica mă-ntreba:
„Un’ te duci, fetiţa mea?”
Eu mă duc la grădiniţă,
Să mă fac o doctoriţă…Da’ de ce??… Eu nu vreau să mă fac doctoriţă!