Asta deja e antologică: când vede o picătură de apă, Codruţa spune cu o voce miloasă
O piticură… care p’ânge…
Azi a văzut un strop pe măsuţă şi, după replica de mai sus, a încercat să prindă graţios picătura între degeţele, pentru a o pune într-o cănuţă. În ciuda oricărei logici de adult, a dus gestul până la capăt, chiar cu mare bucurie. Şi l-a repetat cu aceeaşi bucurie de a face, până când nu a mai avut ce lua de pe măsuţă. 